Aflăm cum se făcea marțipanul în secolul XVII în Transilvania din “Cărticica meseriei de bucătar. Carte de bucate tipărită la Cluj în 1695“ și re-editată de Gastroart în 2019. Vă avertizăm că, în varianta dată în carte, nu este un demers simplu sau rapid.
Se iau doi pfunzi (circa un kilogram de migdale), se curăță de pieliță, se înmoaie în apă peste noapte și abia apoi migdalele sunt luate la mărunțit, pisat, amestecate cu zahăr de trestie (cel de sfeclă devine larg răspândit abia în secolul XVIII). Durata amestecării? Cât se prăjește un ou. De abia de aici începe greul, dar mai bine citiți rețeta originală, așa cum apare ea în carte. Dacă însă vreți o variantă super rapidă, ușoară și de post/ vegan încercați rețeta adaptată de noi, mai jos
180 g migdale crude fără pieliţă
140 g zahăr pudră
20 ml apă
câteva picături de esenţă de migdale (sau 12 ml apă + 8 ml apă de flori)Dați migdalele la blender la viteză mare; adăugați zahărul și apoi lichidul în tranșe.
Trebuie să obțineți un “aluat” care nu se fărâmă și pe care îl puteți modela.
Strângeți-l într-un sul în folie alimentară de plastic și lăsăți-l la rece. Îl puteți felia și servi simplu sau îl puteți folosi ca umplutură în fursecuri, cozonac și alte prăjituri.
Despre istoria marțipanului puteți citi mai multe aici.
Cremă Chantilly
Mix & Match dezmembrează deserturi istorice testate în bucătăria noastră în ideea folosirii unora din componentele lor în alte combinații - spre exemplu, blatul de la Doboș și crema de la Charlotte Russe, aluatul de tartă umplut cu ganache-ul de la Caraiman sau biscuitul de la Ischler cu lemon curd-ul de la Pavlova. Îndrăznește să combini după intuiție și inspirație și vei avea mereu deserturi noi pe masă familiei.
Piersici umplute cu nucă
Cristina Apreutesei
Baclava
Cărțile vechi de bucate au toate câte o rețetă de baclava, un cataif și o sarailie; unele rețete sunt cu nucă, altele cu migdale, “fisticuri”, rom sau apă de floare de portocal.
