Cozonac

Crema

50 g cacao

5 albuşuri

200 g zahăr

esenţă de rom

300 g nuci măcinate

100 g cubulețe de rahat

Mod de preparare

Povestea cozonacului e din vechime
Și doar bunicile noastre o știu a spune.
Din grâu curat de ţară, măcinat la moară
Iese făina albă ca ninsoarea în iarnă.
În covata cea uitată de vreme,
Iute făina se cerne,
Se face un locşor şi se pune,
Drojdia, zahărul și laptele spume.
Se lasă frumos la dospit,
Apoi pe rând încet se pune,
Gălbenușurile de aur, untul minune,
Zahărul topit în călduţ în lapte alb,
Și uleiul auriu, puţin cald.
Şi se începe a frământa,
Până când grinda o asuda,
Îl batem cu pumnii şi îl trântim,
Băşici ca să facă aluatul divin
Apoi cu unt topit îl împăturim.
Și când de pe mână coca se desprinde,
O lasăm cuminte,
La dospit, o oră la adormit.
Între timp pregătim,
Crema cu miros divin
O cremă cu nucă, zahăr, albuşuri, rom şi cacao de poveste,
Dulce aromată cu rom...
Că înainte mult mai este...
Apoi cu grijă luăm aluatul,
Îl întindem cu mâna, că-i pufos săracul.
Îi punem crema dulce și îl rulăm frumos
În tava unsă cu ulei îl punem la adăpost,
Și îl lăsăm ca să crească frumos.
Apoi îl mangâiem cu o pensulă cu gălbenuș cremos.
Şi când frumos a crescut ca un soare răsare,
Îl băgam în cuptorul cu flacăra mare,
Și îl lăsăm să se coacă, rumen și domnesc,

Ăsta-i cozonacul nostru românesc!