Cozonac de Ciuc
Produsele necesare pentru 10 – 12 persoane
făină 1 kg
zahăr 125 g
unt (proaspăt) 100 g
coaja de la jumătate de lămâie
o jumătate baton vanilie
8 g drojdie
4 ouă
lapte, cât cuprinde
Întâi pregătim drojdia: într’o ceașcă punem drojdia, turnăm peste ea lapte călduț, amestecat cu zahăr – și o lăsăm să crească.
Turnăm făina în vasul în care vrem să frământăm. Facem o fântâniță, punem drojdia, adăogăm o ceașcă de lapte fierbinte (nu clocotit), precum și celelalte produse și începem să frământăm.
Frământăm până se formează beșici de aer în aluat și mâna iese curată de tot din cocă – fără să se lipească ceva de ea. Apoi lăsăm aluatul să dospească – nu cât trebuie pentru cozonaci, ci mai puțin.
Pe urmă luăm o formă de lemn rotund, lungă de 40 cm – având la un capăt diametrul de 8–10 cm, iar la celălalt capăt diametrul de 10–12 cm. La capătul mai ascuțit al formei, la mijloc, în vârf este un cui – iar la capătul mai gros, forma are o coadă lungă de 80 cm. E o formă specială pentru cozonacul în formă de corn, care se comandă anume la tâmplar.
Apoi punem jar pe mașina de gătit (dacă n’avem un grătar special), îl întindem de mărimea formei de lemn.
Atenție: Este vorba de mașinile de gătit cu lemne din interbelic. NU PUNEȚI JAR PE ARAGAZ.
Sprijinim pe o piatră cuiul formei, ca vârful unei frigări, și învârtim forma pe jăratec – ca un pui în țiglă. Cu o pană de gâscă ungem bine lemnul într’una până se va îmbiba de grăsime și se va încinge, învârtindu-l mereu.
În acest timp o altă persoană va pregăti pe masa de aluat o bucată de cocă – întinzând-o în formă de șuviță lată de 2 cm și lungă pentru a acoperi lemnul (cu șuvița de aluat învelim lemnul, învârtind-o în jurul lui – ca o panglică – dela un capăt la altul).
După ce am învelit lemnul cu șuvița, punem forma deasupra unui jar foarte încins; și învârtim – ca o friptură de pasăre – însă nu prea repede. Luăm o pană de gâscă și ungem tot timpul cu unt cozonacul – ca să prindă iute coajă. Învârtim și ungem cozonacul până se rumenește frumos. Atunci îl presărăm peste tot cu zahăr pisat. Dacă jarul este bine încins, cozonacul va prinde o glazură uniformă. Când cozonacul e gata, îl luăm de pe foc, îl acoperim cu un șervet și-l tragem ușor cu palmele – scoțându-l de pe calapodul de lemn.
OBSERVAȚII
Putem avea neșansa ca aluatul să curgă de pe lemn. Aceasta se întâmplă când coca este prea moale, când jarul nu este destul de tare încins sau dacă învârtim prea încet ori prea repede.
Nu trebuie însă să ne descurajăm. A doua sau a treia oară vom izbuti.
Repetând operația, să aveam grijă ca înainte de a învârti coca pe lemn să îmbibăm tare lemnul cu grăsime și să-l încingem cât mai mult posibil. Atunci aluatul nu se va lipi de lemn.
