De la ce vine numele „poale-n brâu”. Reţeta Sandei Marin şi cea a lui Păstorel pentru plăcintele moldoveneşti

Plăcintele poale-n brâu sunt portstindardul rețetelor dulci moldovenești. Poate niciun alt desert nu a răzbit și nu s-a impus pe plan național ca aceste dulciuri atât de iubite de Ion Creangă.

De la ce vine numele „poale-n brâu”. Reţeta Sandei Marin şi cea a lui Păstorel pentru plăcintele moldoveneşti

 

Academicianul Eugen Simion consideră că „plăcintele poale-n brâu” constituie, pentru Ion Creangă, „simbolul reveriei sale culinare”.

Și a doua zi, marți, taman în ziua de lăsatul săcului, din postul Sân-Petrului, făcând mama un cuptior zdravăn de alivenci și plăcinte cu poalele în brâu, și pârpâlind niște pui tineri la frigare, și apoi tăvălindu-i prin unt…”, scrie Creangă în Amintiri din copilărie.

Dar, nu ai cum să nu te-ntrebi de unde până unde această denumire care iese din tiparul titlurilor cu toponime regionale: plăcintă dobrogeană, oltenească, muntenească ș.a.m.d.

Ne dăm seama că este vorba despre un nume inspirat de vizual. Istoria, etnografia și antropologia ne arată că, pe timpuri, gospodinele moldovence purtau fuste lungi până la pământ, iar pe deasupra, legate la brâu, își puneau șorțuri, ca să nu se murdărească. Când se apucau de frământat și de dichisit plăcintele, își suflecau mânecile până la coate și își ridicau fustele, legându-le de șorțul de la brâu. De aici și forma aluatului, care seamănă cu designul vestimentar.

Și parcă povestea nu e terminată dacă nu lăsăm aici rețeta. Din multitudinea de rețete din cărțile de bucate am ales două, din motive cât se poate de clare. Atât Sanda Marin, cât și Păstorel Teodoreanu sunt ieșeni:

Poale-n brâu, rețeta Sandei Marin

Ingrediente:

500 g făină, 10 g drojdie, două ouă, o lingură de unt, o lingură de ulei, lapte, o linguriță de zahăr, sare.

Pentru umplutură: 150 g brânză, unt proaspăt (cât o nucă), un ou, o linguriță de făină, două linguri de lapte, o linguriță de zahăr, sare.

Se înmoaie într-un castron drojdia cu puțină apă abia călduță. Se pune un pumn de făină cernută, puțin câte puțin, amestecând până se face că o smântână groasă. Se presară cu făină și se așează la un loc cald, ca să crească. Făină rămasă se cerne într-un vas mai mare, se face loc la mijloc și se pun ouăle bătute cu puțină sare, o lingură de unt topit și una de ulei. Se adaugă și plămădeala crescută și se frământă bine de tot, până ce aluatul se desprinde de pe mâini și de pe vas. La frământat se pune atâta lapte sau apă călduță până ce aluatul este potrivit de moale. Pentru umplutură se frământă brânză de vaci sau de oi cu untul, se adaugă oul, laptele, făina, zahărul și sare cât trebuie. Se întind pe rând foi potrivit de groase, se taie pătrățele și se umplu cu brânză și se întorc colțurile spre mijloc, în formă de plic. Colțurile plicului se mai aduc o dată către mijloc și se lipesc bine, că să nu iasă umplutură. Se ung pe deasupra cu un ou bătut și se coc în tavă la foc potrivit. Se servesc calde și se pudrează cu zahăr pudră.

Poale-n brâu, rețeta lui Păstorel[1]

1/2 kg făină, 3 ouă, 200 g unt, o lingură rasă de zahăr, sare, trei-patru sute g lapte și chiar mai mult (cât suge aluatul), drojdie proaspătă de mărimea unei nuci.

Preparația

Topește drojdia într-un recipient în care torni o lingură-două de apă căldicică. O amesteci cu o lingură de făină și o linguriță de zahăr. O lași să crească 20 minute. Pui restul făinii într-un castron mai mare și torni la mijloc drojdia, laptele călduț, gălbenușurile, sarea și zahărul. Le amesteci bine și începi frământatul. După zece minute începi să torni, încet-încet, untul topit, călduț, nu fierbinte, câte o lingură-două, frământând mereu, până se termină untul. Acoperi cu un șervet gros și lași să crească o oră și jumătate. Când a crescut aluatul, ungi o tavă cu unt fierbinte, faci aluatul sul și-l tai bucăți de mărimea unei bile de biliard. Îl întinzi apoi cu melesteul (sucitorul), punând la mijloc brânză de oi grasă și frământată. La 1/2 kg brânză pui două ouă întregi. Aduni pe urmă marginile aluatului în același sens, ca niște falduri, strângându-le să fie lipite. Le mai lași 15-20 de minute la loc cald, să mai crească puțin. Pe urmă, ungi cu ou și coci, la foc potrivit, cam jumătate de oră.

În varianta perfectă pentru desert se înlocuiește brânza de oaie cu cea de vacă. I se mai pot adăuga esențe sau zahăr.

 

[1]Păstorel Teodoreanu, Gastronomice, Editura pentru Turism, 1973.