Poale-n brâu

Sunt multe rețete de brânzoaice, brânzoici sau poale-n brâu și multe se auto-denumesc originale, tradiționale, moldovenești, ca la mama acasă etc.

Nu știm dacă chiar așa este și de aceea, ca întotdeauna când suntem în dubiu, ne ducem la cărțile de rețete ale Sandei Marin, ca la un fel de biblie a gospodinei române din ultimele opt decenii. Și, surpriză mare, la ea poalele-n brâu sunt sărate nu dulci și primesc și o dublă împachetare. Dar, să o luăm pe rând. Iată rețeta ei.

Aluatul

500 g făină

10 g drojdie proaspătă

2 ouă

1 lingură unt topit, circa 10 g

1 linguriţă ulei, circa 8 ml

180 ml apă sau lapte (sau chiar mai mult dacă e nevoie)

Mod de preparare

Înmuiem drojdia în două linguri de lapte/apă călduță și o lichefiem. Adăugăm câteva linguri de făină amestecând bine, cât să obținem o pastă ca o smântână groasă. Presărăm puțină făină deasupra și lăsam compoziția astfel rezultată undeva într-un loc călduț, acoperită cu un prosop. Aceasta se numește plămădeală. Se lasă să crească bine.

Punem într-un castron restul de făină, ouăle bătute cu puțină sare, untul topit și uleiul. Când plămădeala a crescut se adaugă peste celelalte ingrediente și se frământă un aluat cu mâna sau la robot, cu cârligul special. Se pune apa sau laptele câte puțin, cât să facă aluatul potrivit de moale, ca să nu se lipească de palme. Când se ia de pe mână și castron îl lăsăm deoparte acoperit.

Umplutura pentru varianta sărată:

200 g brânză sărată de vaci/oaie

5 g făină

2 ouă

Umplutura pentru varianta dulce:

2 ouă

50 g zahăr

vanilie

coajă rasă de lămâie

Ou pentru uns pe deasupra, în ambele variante

180 grade Celsius

35 min

Bateți ouăle, amestecați cu brânza și restul ingredientelor.

Montare

Împărțiți aluatul în 8 bile egale ca gramaj. Întindeți fiecare bilă într-o foaie și tăiați un pătrat cu latura de 15 cm. Puneți o lingură zdravănă de brânză în centru (circa 30 g) și aduceți colțurile pătratului spre centru, ca un plic. Lipiți bine marginile ca să nu iasă umplutura la copt (lipiți prin presarea aluatului între degete).

Acesta este momentul când Sanda Marin face încă o împăturire a plăcintei - după ce a fost creat un “plic” mai facem o dată procedeul, aducând colțurile înspre centru și lipind marginile. Nouă la teste ne-au ieșit niște plăcinte foarte înalte și îndesate, unele deteriorându-se sub presiunea împachetărilor succesive și am preferat să mergem pe varianta standard, abordată în principiu cam de mai toată lumea, și anume o singură împachetare “plic”.

Plăcintelele se ung cu ou bătut cu puțină sare. Se coc în cuptor pre-încalzit la 180 grade Celsius, pentru circa 35 minute. Se servesc calde pentru că, dacă se răcesc, își pierd mult din farmec.

În varianta sărată plăcinta rezultată cere o ceapă spartă, o roșie și trei măsline și gustarea este deja gata. În varianta dulce și bine aromatizată, plăcintele calde sunt tare bune.

Păstorel, în cartea sa de rețete “Gastronomice” are o rețetă sărată asemănătoare, dar cu mai mult unt topit și adaugă și puțin zahăr. Și el operează o singură împachetare. Tot Păstorel ne spune că Cezar Petrescu ar fi avut o rețetă și mai bună pentru aceste plăcinte, dar aici nu știm mai multe.

În caz că nu știați acest lucru, împachetarea este cea care dă și numele preparatului - Sanda Marin îl numește Plăcinta cu poalele-n brâu, deoarece împachetarea seamănă cu ridicarea poalelor cămeșii (azi poalele rochiei).