Deși oul, ca simbol al fertilității, aduce cu sine povești considerate păgâne, de diversele reprezentări fiind legate obiceiuri precreștine, credincioșii au asimilat acest simbol și l-au adaptat noilor realități religioase. Spre exemplu, la începuturile creștinismului, credincioșii din Mesopotamia vopseau cu roșu ouăle fierte în prealabil pentru a simboliza sângele lui Hristos.
Pentru a da încă câteva exemple conexe, să spunem că ouăle erau decorate înaintea sărbătorii Noului An Persan, care cade în martie, în ziua echinocțiului de primăvară. Încă un exemplu ne vine din Egipt, acolo unde ouăle sunt decorate primăvara în timpul festivalului Sham el-Nessim, care are o vechime de cel puțin 4 500 de ani.
Trecând însă peste aceste obiceiuri atașate de religia creștină sau de obiceiurile „păgâne” care se pierd în negura vremurilor, să revenim la aspectul dulce al poveștii – fiindcă există de multă vreme – și să ne întoarcem cumva în trecutul mai apropiat (asta ca să dovedim că, și atunci când vine vorba de obiceiuri, putem flana în science-fiction și să facem călătorii temporale, așa cum ne sugerează un film celebru, Back to the Future), anume prin 1725, unde credeți? Ei bine, chiar la curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea.







