Presărăm gălbenușurile cu sare de-cu-seară, sau – cel puțin – cu câteva ore înainte.
Desfacem drojdiile cu puțin lapte călduț, adăogăm două linguri de făină de grâu și lăsăm să se ridice la un loc cald, dar nu fierbinte.
Luăm două pahare făină și lapte[4] fierbinte, dar nu clocotit (altfel se fac cocoloașe) și turnăm, puțin câte puțin, laptele peste făină – bătând bine, într’una: până se face o cocă subțire ca o smântână. Apoi, după ce s’a răcorit coca – rămânând călduță – luăm un ou întreg, o linguriță de zahăr tos și amestecăm cu coca.
Adăogăm pe urmă drojdiile dintr’o crăticioară – dacă au crescut. Amestecăm drojdiile cu coca într’o covățică, cratiță sau strachină – adăogând și trei albușuri bătute spumă, pe care le mestecăm de sus în jos. Batem bine cu o lopățică sau cu o lingură de lemn, turnând încă puțină făină: până când căpătăm o plămădeală moale. Punem apoi plămădeala la un loc călduț, nu fierbinte.
Luăm gălbenușurile și zahărul tos, pisat într’o piuliță, și le frecăm cu lopățica sau cu lingura până se fac ca o cremă.
Când a crescut plămădeala, punem în ea gălbenușurile, vanilia (tăiată bucăți[5]), romul, coaja de lămâie, coaja de portocală, o bucățică mică de nucușoară[6] (pisată ca făina).
Mestecăm plămădeala cu mână, adăogăm o jumătate de pahar unt topit amestecat cu untdelemn – și începem să frământăm (o jumătate de pahar de grăsime lăsăm la oparte).
Frământăm plămădeala, adăogând toată făina rămasă dela un kilogram.
Când aluatul începe să se frământe greu și se lipește de mână – punem într’o farfurie o jumătate de pahar cu unt și untdelemn, ne ungem pe mână și frământăm.
Dacă după 10–15 minute de frământat aluatul e încă tare, adăogăm – puțin câte puțin – lapte căldișor până ce facem aluatul molcuț. Acest aluat trebuie să fie mai tare decât cel de cozonaci.
Ne ungem mâna și frământăm. Dacă am obosit, punem și pe altcineva. Și mereu ne ungem mâna până isprăvim tot untul.
Când terminăm de frământat, ungem cu grăsime vasul în care stă aluatul (fundul și pereții). Apoi așezăm pe marginile vasului o lopățică sau o scândurică și întindem deasupra o față de masă curată – acoperind-o cu ceva cald. În cameră trebuie să fie deasemenea cald, nu fierbinte.
Când a crescut aluatul, începem să facem sfințișori. Luăm o bucățică de aluat, o întindem rotund cât un deget de mic (de femee); împletim aluatul în două, facem apoi din el ca un 8 lung aproximativ de 15–16 cm (când lipim capetele nu trebuie să se cunoască nodul).
Punem sfințișorii într’o tavă unsă cu unt topit. Îi așezăm la un loc călduț, acoperindu-i cu o față de masă curată – și-i lăsăm să crească. Ovalurile sfințișorilor să nu fie prea lungărețe.
Sfințișorii să nu stea unul lângă altul, ci mai departe – ca să aibă loc unde să crească.
Pregătim nucă tocată.
Batem un ou – ca să ungem cu o pană sfințișorii, înainte de a-i pune la copt.
Când sunt copți sfințișorii – bine și frumos – îi punem pe o farfurie întinsă. Alegem miere de albine, veritabilă, topită. Luăm o pană și ungem cu miere sfințișorii, presărându-i cu nucă tocată.
OBSERVAȚII:
În loc de coajă rasă de la o jumătate de portocală mică putem pune o linguriță coajă de portocală pisată.
Nucile. Când cumpărăm nucile – curățate gata, vom căuta să nu fie râncede.
Sfințișori fierți. Unii fac sfințișorii fierți, mai ales în Moldova[7].
Luăm un pahar de zahăr tos, un sfert de pahar de apă și punem să se topească – mestecând ca să nu se prindă zahărul de fundul vasului. Adăogăm miere de albine, un sfert de kilogram, și fierbem până se amestecă siropul cu mierea. Când fierbe siropul cu mierea, luăm câte un sfințișor și-l vârâm în siropul acesta. Apoi îl întoarcem cu lingura de spumuit să dea un clocot și pe partea cealaltă. După vre-o două clocote îl scoatem cu aceeiași lingură și-l așezăm pe o farfurie ovală, adâncă. Când scoatem sfințișorul îl presărăm cu nucă tocată.
Dacă avem aluat prea mult, mai topim miere cu zahăr – procedând la fel – până terminăm.
Apoi pregătim încă un sirop de miere și zahăr. Lăsăm siropul să se răcească și îl turnăm peste sfințișori.
