Dr. Oetker

Jean Nestor, ucenic şi rival al lui Grigore Capşa

Jean Nestor a fost ucenicul lui Grigore Capșa iar ulterior și-a deschis pe Podul Mogoșoaiei o cofetărie care a devenit rapid concurența lui Capșa. În comunism locul a fost redenumit: Cofetăria Republica, dar a fost dărâmată de cutremurul din 1977.

Jean Nestor, ucenic şi rival al lui Grigore Capşa

 

Dacă ați avea curiozitatea să căutați numele cofetăriilor frecventate de bucureșteni pe la începutul anilor 1960 și ați consulta Ghidul Bucureștilor din 1962 (apărut la editura Meridiane), ați putea avea surpriza să constatați că foarte puține localuri de acest fel mai există în ziua de azi. Totuși, celor care au avut o oarecare tangență cu vremurile respective, fie că le-au trăit, fie că au aflat unele lucruri de la părinți sau bunici, le-ar putea stârni nostalgii aflând denumiri precum Albina, Lămâița, Tosca, Amandina sau Ambasador.

În toată această înșiruire ni s-a părut curios faptul că n-am găsit pe nicăieri numele cofetăriei Nestor, despre care știm că a funcționat de prin deceniul patru al secolului trecut până la cutremurul din 4 martie 1977. Făcând anumite corelații și adunând dovezi incontestabile, aflăm că pe Calea Victoriei, la numărul 63, exista o anumită cofetărie Republica, așa cum, de altfel, tot pe Calea Victoriei, la numărul 36, era o altă cofetărie cu denumire ciudată, anume București.

Ei bine, vorbim despre celebrele Nestor și, respectiv, Capșa, ale căror nume au fost schimbate de autoritățile de la acea vreme. Totuși memoria colectivă a reținut tot vechile denumiri, mai ales că în cărțile care le consemnează existența e pomenită rivalitatea dintre aceste două rafinate localuri unde se vindeau cele mai bune cofeturi din București.

Însă nu doar rivalitatea dintre cele două cofetării este singurul element care le-a legat de-a lungul anilor, ci și una care, cel puțin în principiu, ar fi trebuit să le apropie. „Grigore Capșa, prin firma pe care o conducea, ajunsese un personaj foarte cunoscut în București și în întreaga țară. (…) Casa Capșa are meritul de a fi inițiat în delicata artă a cofetăriei o serie întreagă de tineri români, care au devenit cofetari pe cont propriu și care și-au făcut și își fac și astăzi o onoare de a menționa pe firmele lor «foști elevi ai Casei Capșa». Dintre acești elevi care au ajuns unii patroni fruntași în arta cofetăriei amintim pe Niță Ionescu, care a avut prăvălie pe strada Lipscani nr. 81, Nae Drăghiceanu, Jean Nestor pe Calea Victoriei nr. 77, una dintre cele mai renumite cofetării până în anul 1977, când clădirea a fost distrusă în întregime de cutremur”, ne spune istoricul George Potra în volumul Din Bucureștii de ieri (Editura Științifică și Enciclopedică, 1990).

Trecând peste inadvertența cu nepotrivirea numerelor – în ghidul din 1962, cofetăria Republica (Nestor) era la nr. 63, iar în nota lui George Potra apare la nr. 77 –, trebuie spus, înainte de toate, că Nestor a funcționat, de la început până la sfârșit, la parterul blocului Societății Anonime Române „MICA”, acesta având practic două tronsoane, primul ridicat în 1931, iar celălalt, în care va fi deschisă cofetăria Nestor, în 1937 (arhitect: Duiliu Marcu).

La Nestor se pregătea mazagran o băutură din cafea, originară din Algeria

Lăsând la o parte aceste amănunte tehnice, să-i dăm cuvântul istoricului Dan Falcan, ca să ne dezvăluie câteva amănunte „dulci” despre cofetăria Nestor: „Dacă voiai să te duci în vizită undeva și să iei un lucru de calitate te duceai și luai de la cofetăria Nestor. Avea trufe, avea prăjituri foarte bune, indiene, caroline, avea cataifuri, avea diplomaturi, prăjituri cu frișcă, bomboane de ciocolată cu coajă de portocale, care erau excepționale, aveau Langues de Chats (limbi de pisică din ciocolată), avea fursecuri. Erau foarte multe prăjituri cu frișcă, asta în perioada ’60-’70. Puteai să și cumperi frișcă, dar după 1980 nu mai găseai nici frișcă, nici prăjituri așa de bune. Aveau bomboane foarte bune la Nestor. La Nestor mergeam rar să stau și să mănânc ceva. Ambalajele erau foarte luxoase, hârtia era bună, era inscripționată cu numele cofetăriei. Era amenajat elegant, era o cofetărie elegantă. Era mai scumpă. Cred că bomboanele respective deja duceau undeva la 120-130 de lei kilogramul, ceea ce era mult pe vremea aceea.” (istorisirea, de aici: https://www.romaniatv.net/amintiri-dulci-de-odinioara-cofetariile-din-bucurestiul-vechi-galerie-foto_47312.html)

Pentru a încheia într-o notă la fel de gustoasă și de dulce, vă prezentăm produsele datorită cărora cofetăria Nestor a rămas o amintire foarte plăcută pentru numeroșii bucureșteni care i-au călcat pragul: café-frappé, mazagran (băutură din cafea, originară din Algeria), șvarț, mascotă, cataif, Joffre, Indiene, Caroline, celebrele bomboane Nestor, fructe zaharisite, bomboane fondante, rulade, înghețate de lămâie sau de ciocolată, cacao cu lapte, profiterol, torturi de ciocolată, merengue-glacé, prăjituri Bibescu (redenumite Tosca în noul regim de după 1946), pricomigdale, alune de pădure etc.