Dacă ați avea curiozitatea să căutați numele cofetăriilor frecventate de bucureșteni pe la începutul anilor 1960 și ați consulta Ghidul Bucureștilor din 1962 (apărut la editura Meridiane), ați putea avea surpriza să constatați că foarte puține localuri de acest fel mai există în ziua de azi. Totuși, celor care au avut o oarecare tangență cu vremurile respective, fie că le-au trăit, fie că au aflat unele lucruri de la părinți sau bunici, le-ar putea stârni nostalgii aflând denumiri precum Albina, Lămâița, Tosca, Amandina sau Ambasador.
În toată această înșiruire ni s-a părut curios faptul că n-am găsit pe nicăieri numele cofetăriei Nestor, despre care știm că a funcționat de prin deceniul patru al secolului trecut până la cutremurul din 4 martie 1977. Făcând anumite corelații și adunând dovezi incontestabile, aflăm că pe Calea Victoriei, la numărul 63, exista o anumită cofetărie Republica, așa cum, de altfel, tot pe Calea Victoriei, la numărul 36, era o altă cofetărie cu denumire ciudată, anume București.
Ei bine, vorbim despre celebrele Nestor și, respectiv, Capșa, ale căror nume au fost schimbate de autoritățile de la acea vreme. Totuși memoria colectivă a reținut tot vechile denumiri, mai ales că în cărțile care le consemnează existența e pomenită rivalitatea dintre aceste două rafinate localuri unde se vindeau cele mai bune cofeturi din București.
Însă nu doar rivalitatea dintre cele două cofetării este singurul element care le-a legat de-a lungul anilor, ci și una care, cel puțin în principiu, ar fi trebuit să le apropie. „Grigore Capșa, prin firma pe care o conducea, ajunsese un personaj foarte cunoscut în București și în întreaga țară. (…) Casa Capșa are meritul de a fi inițiat în delicata artă a cofetăriei o serie întreagă de tineri români, care au devenit cofetari pe cont propriu și care și-au făcut și își fac și astăzi o onoare de a menționa pe firmele lor «foști elevi ai Casei Capșa». Dintre acești elevi care au ajuns unii patroni fruntași în arta cofetăriei amintim pe Niță Ionescu, care a avut prăvălie pe strada Lipscani nr. 81, Nae Drăghiceanu, Jean Nestor pe Calea Victoriei nr. 77, una dintre cele mai renumite cofetării până în anul 1977, când clădirea a fost distrusă în întregime de cutremur”, ne spune istoricul George Potra în volumul Din Bucureștii de ieri (Editura Științifică și Enciclopedică, 1990).
Trecând peste inadvertența cu nepotrivirea numerelor – în ghidul din 1962, cofetăria Republica (Nestor) era la nr. 63, iar în nota lui George Potra apare la nr. 77 –, trebuie spus, înainte de toate, că Nestor a funcționat, de la început până la sfârșit, la parterul blocului Societății Anonime Române „MICA”, acesta având practic două tronsoane, primul ridicat în 1931, iar celălalt, în care va fi deschisă cofetăria Nestor, în 1937 (arhitect: Duiliu Marcu).
