Pricomigdalele lui Bacalbașa, jurnalist și bon viveur pe la 1935

Bacalbașa avea opțiuni în ceea ce privește migdalele - pe vremea lui la piață erau și migdale dulci, dar și amare. În plus, pe vremea lui ar fi trebuit să le pisăm în mojar pentru a obține făină - prea multă muncă, așa că din fericire suplinim lipsa diversității cu făină de migdale gata cumpărată și puțină esență (atenție, puneți după gust aromele, nouă ca regulă ne place să se simtă gust mai pronunțat).

Amestecăm toate ingredientele într-un castron și ne mirăm cât de repede ajungem la etapa punerii la copt (avem deja un cuptor pre-încălzit la 160 grade Celsius). Aluatul va fi lipicios, moale, dar își ține bine forma. Facem mici bile cu mâna umezită sau grămăjoare mai ciufulite cu lingurița și punem pe  foaie de copt sau planșă de silicon. Dăm la cuptor pentru 30-40 minute în funcție de mărimea bilelor - putem încerca după 20-25 minute una pentru a-i verifica interiorul - e ok să pară umedă, nu vrem să iasă prea uscate.

Se vor rumeni plăcut și au tendința să se usuce, de aceea este bine să le țineți în punguțe de hârtie sau borcane de sticlă.

Rezultă cca 18 buc, cam 270g produs finit. Sunt destul de dulci, tari la prima mușcătură, dar bune și parfumate după aceea.

În principiu rețeta este gluten-free, depinde de compoziția zahărului pudră dacă conține amidon de grâu sau nu.

Rețeta care a stat la baza acesteia se găsește în volumul “Dictatură gastronomică. 1501 feluri de mâncari din 1935” de Constantin Bacalbașa, editura Trei, 2009.

O rețetă asemănătoare are Yottam Ottolenghi doar că el pune niște miere fierbinte pe lângă zahăr, aromatizează cu apă de floare de portocal și le face rulouri pe care le dă prin fulgi de migdale.