Budincă de ciocolată - rețeta lui Kogălniceanu (1841)

Lăsăm să se răcorească puțin și apoi chemăm familia să ne bucurăm împreună de un desert pufos și aromat. Întrebarea se naște mai târziu, când pofta se potolește și mintea începe să se frământe - oare cum arăta ciocolata la 1841, dacă tableta și pralinele așa cum le știm noi au apărut abia după vreo 25- 30 de ani?

Batem cu telul sau la robot un ou întreg și două gălbenușuri cu zahărul până se albesc și cresc în volum. Separat se bat spumă albușurile. Adăugăm ouăle bătute, migdalele, ciocolata rasă și vanilia. La final încorporăm “omătul” de ou, adică albușul bătut spumă, fără a amesteca prea mult sau prea energic.

Pre-încălzim cuptorul la 180 grade Celsius.

Punem compoziția într-o formă de silicon sau de tablă cu diametru de 16 cm (aceasta din urmă dată cu unt și făină). Se coace la 180 grade Celsius pentru 20 minute. Rezultă circa 250 grame de budincă pufoasă și gustoasă.

Sfat: dacă nu aveți făină de migdale pur și simplu mărunțiți la robot migdale decojite. Nu vă faceți griji dacă nu îndepărtați pielița maro de pe migdale - în această budincă de ciocolată nu se vor vedea.

Rețeta de la care am pornit poate fi găsită în volumul „Carte de bucate boiereşti - 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” semnată M. Kogalnceanu și C. Negruzzi, editura Dacia [1841] 1973.