Muhalebiu cu nișastea (1925)

Cartea Ecaterinei Colonel Steriady dă mai multe rețete de muhalebiu – o budincă de lapte ce se găsește azi în meniurile restaurantelor arăbești sub numele muhalabi/muhalabia. Rețetele doamnei Steriady cer pe post de agent de îngroșare “scrobeală foarte curată” (amidon) sau făină de orez.

De la Agârbiceanu știm că de făina de orez se foloseau Luxițele vremii pentru a-și albi tenul frăgezit în prealabil cu apă de trandafiri sau de castravete. Nișasteaua este “fruntea”, o făină de cea mai bună calitate. Toamna laptele din rețetă se înlocuiește cu must.

Există în aceeași carte și variante de muhalebiu cu “făină de orz și piept de găină”, în care carnea se “sdrențueste ca un fel de scamă” și se aromatizează cu apă de flori. Aceasta este de fapt o strămoașă a desertului blancmanger, o budincă medievală menționată de coana Chirița Bârzoi, personajul lui Alescandri, ca “blamanjea”.

Ingrediente

750 ml lapte integral

50 g amidon

25 g zahăr vanilat

apă de trandafir/cardamom pudră sau ambele, după gust

fistic

petale de trandafir- pentru decor

Păstrați câteva linguri de lapte rece într-un castronel și dizolvați în el amidonul, în așa fel încât să nu rămână cocoloașe.

Aduceți la punctul de fierbere restul de lapte. Turnați în el compoziția cu amidon, micșorați focul și amestecați energic până se îngroașă bine și apoi încă câteva minute după aceea, pentru a vă asigura că a fost gătit amidonul.

Luați de pe foc și amestecați cu zahărul vanilat și aromele. Turnați în boluri mici, presărați fistic tocat și petale de trandafiri și dați la rece. Se va consuma în maxim 24 ore, altfel este posibil ca amidonul să nu poată reține lichidul bine și să apară pe marginea desertului un lichid apos.

Dacă alegeți varianta cu făină de orez, rezultă o budincă mai fină.